Glaucomul este o afectiune oculara ce consta in cresterea presiunii intraoculare, urmata de afectarea nervului optic, a campului vizual si, in final, de scaderea ireversibila a vederii
Ochiul are propriul lui sistem ce permite circulatia si drenarea umorii apoase, un fluid transparent cu roluri multiple in functiile ochiului; cand acest fluid nu poate circula, el se acumuleaza crescand presiunea intraoculara si “preseaza” nervul optic, distrugandu-l treptat
Nervul optic transmite semnalele luminoase de la ochi la creier, unde acestea se transforma in imagini (vedere); de aceea deteriorarea sau distrugerea nervului optic duc la slabirea vederii sau orbirea ireversibila
Factorii de risc ai glaucomului:
- varsta: 2-3% din persoanele peste 40 ani
- ignorarea controlului oftalmologic periodic: 1-2 ori/an pentru adulti si o data la 2 ani pentru copii
- traumatisme, leziuni sau raniri ale ochiului
- consumul indelungat al unor medicamente (de exemplu steroizi)
- ereditatea: glaucomul se poate transmite ereditar
Cauzele aparitiei glaucomului pot fi impartite in:
- cauze genetice, aparent necunoscute (Glaucomul primitiv, cu unghi deschis), in care factorul genetic are o proportie, dar nu e o cauza absoluta
- cauze anatomice, legate de forma unghiului dintre iris si cornee (Glaucomul cu unghi ingust/inchis)
- cauze diverse care pot duce la cresterea tensiunii ocular, in mod cronic sau acut: tratament cortizonic, traumatisme oculare, malformatii oculare,
- cataracta hiper-matura, etc (Glaucomul secundar)
Tipuri clinice de glaucom:
- glaucomul cronic e cel mai adesea asimptomatic, diagnosticul fiind pus din intamplare, la un consult de rutina; uneori poate avea simptome nespecifice – lacrimare intermitenta, senzatie de oboseala oculara, senzatie de “simtire a ochilor”; in forma foarte avansata, scade si vederea, in special campul vizual, care se ingusteaza treptat-treptat.
- glaucomul acut, sau atacul/subatacul de glaucom are un debut zgomotos, cu dureri oculare si pe jumatate de cap, cu inrosiea ochiului si scaderea semnificativa a vederii; uneori se asociaza si varsaturi. Desi este foarte periculos, are avantajul ca, fiind foarte bogat in simptome, determina pacientul sa se prezinte repede la medic
- glaucomul secundar, daca e conic, e caracterizat prin acceasi “discretie” a simptomelor, ca si glaucomul primitiv cu unghi deschis (cronic), dar, daca e acut (de exp. Glaucomul facotoxic, determinat de o cataracta foarte “coapta”, care s-a “spart” in ochi), atunci, e foarte dureros si insotit de scaderea marcata a vederii.
- glaucomul congenital e vizibil la nou-nascut printr-un aspect deosebit al ochilor, care apar foarte mari, bulbucati, cu cornea opaca, in loc de a fi complet transparenta, si cu sesizarea din oartea parintilor ca bebelusul nu urmareste obiectele, lumina, etc.
Operatia de glaucom e indicata, in principiu, cand tratamentul medicamentos nu mai e suficient, astfel incat tensiunea oculara ramane crescuta sau creste si mai mult, in ciuda unui tratament adecvat bine efectuat.
De asemenea, se recomanda interventia chirurgicala si in situatii in care tensiunea oculara nu e semnificativ crescuta, dar sunt alterari, in timp, ale campului vizual sau/si ale tomografiei de nerv optic.
Operatia de glaucom se efectueaza sub anestezie locala, in ambulator si consta in efectuarea unui “orificiu” in zona trabeculului ocular, care sa permita scurgerea suplimentara a umorului apos din camera anterioara a ochiului, scazand astfel presiunea intraoculara.
- In mod clasic, acest orificiu consta in eliminarea unei parti mai mari de tesut (trabecul), de unde si denumirea operatiei de: Trabeculectomie.
- Tehnicile moderne de operare a glaucomului, unele din ele practicate si in clinica noastra, constau in implantarea unui mic instrument cu rol de drenaj al umorului apos, aceste tehnici fiind mult mai putin traumatizante decat precedenta, cu reactii inflamatorii minime postoperatorii si cu vindecare mai rapida. Aceste tehnici poarta numele generic de MIGS – Micro Invasive Glaucoma Surgery- chirurgia micro-invaziva a glaucomului: Canaloplastii, Implantare de Sunt Ex-Press, implantare de iStent-uri, si alte microinstrumente de drenaj.
Indicatii postoperatorii
Postoperator, se scoate pansamentul din prima zi, acesta nemaifiind necesar decat seara, la culcare, pentru ca pacientul sa nu se loveasca din greseala in timpul somnului.
Tratamentul postoperator consta in instilatii de picaturi cu midriatice (ceea ce tulbura vederea pentru cateva zile), antibiotice si cortizon. In principiu, nu mai e nevoie de picaturi hipotensoare in ochiul operat.
Trebuie evitate apasarile si loviturile, chiar minime, in zona ochiului, precum si eforturile fizice mari.
Pacientul va veni la control dupa cum ii recomanda medicul oftalmolog.
Uneori e nevoie de scoaterea firului de pe conjunctiva, alteori de mici interventii de ajustare a firelor sau de refacere a camerei anterioare. Toate acestea vor fi explicate de catre chirurgul oftalmolog, care va si efectua aceste mici manevre chirurgicale.
Posibile complicatii
Interventiile chirurgicale pot avea complicatii intra- si postoperatorii:
1. Tratamentele Laser (trabeculoplastii, iridotomii) pot determina reactii inflamatorii locale trecatoare, cu cresterea pasagera a tensiunii oculare – pot fi prevenite printr-un tratament cu picaturi postoperatorii
2. Interventiile chirurgicale (trabeculectomia, implantarea suntului ExPress) pot avea urmatoarele complicatii:
- senzatie de corp strain, datorita firelor de sutura – dispare, de obicei, relativ repede
- inrosirea ochiului, datorita injectiilor de anestezie – nu e grava, trecand spontan in 10-14 zile
- infectia postoperatorie, posibila dupa orice operatie oculara, poate fi uneori foarte grava (endoftalmita, care sa necesite o noua interventie chirurgicala)
- hipotonie postoperatorie (scaderea exagerata a tensiunii oculare), mergand pana la decolarea hemoragica de coroida; apare precoce dupa operatie, dar de obicei este trecatoare, disparand dupa 2 sapt – 2 luni
- hipertonie postoperatorie (cresterea tensiunii oculare); poate aparea relativ precoce (2-6 saptamani dupa operatie) sau tardiv, dupa luni sau ani de la operatie.
Se poate trata in functie de cauza, precum si prin adaugarea de picaturi anti-glaucomatoase; uneori, poate fi nevoie de o noua interventie chirurgicala – doar oftalmologul poate stabili conduita terapeutica in aceste cazuri